corrigia

corrigia
corrĭgĭa, ae, f. [st2]1 [-] courroie. --- Schol. Juv. 5, 165. [st2]2 [-] fouet. --- Diocl. 10, 19. [st2]3 [-] lacet (de soulier). --- Varr. Men. 180 ; Cic. Div. 2, 84.
* * *
corrĭgĭa, ae, f. [st2]1 [-] courroie. --- Schol. Juv. 5, 165. [st2]2 [-] fouet. --- Diocl. 10, 19. [st2]3 [-] lacet (de soulier). --- Varr. Men. 180 ; Cic. Div. 2, 84.
* * *
    Corrigia, corrigiae. Escourgee.
\
    Corrigia canina. Plin. Une courroye de la peau d'un chien.
\
    Corrigia calceamenti. Cic. Courroye.

Dictionarium latinogallicum. 1552.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Regardez d'autres dictionnaires:

  • CORRIGIA — inter calceandum, rupta, infaustum olim omen, ut diserte restatur in Divinat. l. 2. Cicero, ubi ait: Quae si suscipiamus, pedis offensio nobis et abruptio corrigiae, et sternutamenta erunt observanda etc. Unde quibus, cum calceamenta pedibus… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Corrigĭa — Corrigĭa, (lat.), Riemen, bes. zur Befestigung des Schuhes …   Pierer's Universal-Lexikon

  • CORRIGIA Antonius — vide Antonius …   Hofmann J. Lexicon universale

  • ANTONIUS Corrigia — Venetus, alias Tilianus, celeberrimus saeculô exactô pictor …   Hofmann J. Lexicon universale

  • courroie — [ kurwa ] n. f. • 1268; curreie 1080; lat. corrigia ♦ Bande étroite d une matière souple et résistante servant à lier, attacher. Courroie de cuir, de tissu. ⇒ attache, lanière, sangle. Boucler, nouer, serrer une courroie. Courroie que l on passe… …   Encyclopédie Universelle

  • escourgeon — [ ɛskurʒɔ̃ ] n. m. • 1611; secourjon 1268; lat. corrigia « courroie », à cause de la forme des épis ♦ Agric. Orge hâtive que l on sème en automne. Appos. Orge escourgeon. ● escourgeon ou écourgeon nom masculin (peut être ancien français corjon,… …   Encyclopédie Universelle

  • correa — (Del lat. corrigia.) ► sustantivo femenino 1 Tira alargada de cuero. 2 Cinta de cuero u otro material que ajusta el pantalón a la cintura. SINÓNIMO cinturón 3 Cualidad de ciertos objetos que se pueden doblar y estirar fácilmente. SINÓNIMO… …   Enciclopedia Universal

  • courge — [ kurʒ ] n. f. • apr. 1350; lat. cucurbita → courgette, gourde 1 ♦ Plante potagère (cucurbitacées) cultivée pour ses fruits. ⇒ citrouille, courgette, giraumont, luffa, pâtisson, potimarron, potiron; péponide. 2 ♦ Le fruit de la courge. Courge à… …   Encyclopédie Universelle

  • curea — CUREÁ, curele, s.f. 1. Fâşie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâşie folosită ca cingătoare. ♢ expr. A l ţine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma)… …   Dicționar Român

  • courroye — Courroye, Il vient de Corrigia. Une grande et longue courroye, Lorum, Loramentum. Une courroye de la peau d un chien, Corrigia canina. La courroye d un soulier, Amentum, Ansa, Corrigia calceamenti, Ligula calceorum. Une sorte de souliers attachez …   Thresor de la langue françoyse

  • écourgeon — ● escourgeon ou écourgeon nom masculin (peut être ancien français corjon, du latin corrigia, courroie) Orge dont l épi est constitué d épillets disposés sur six rangs et qui se sème à l automne. 2. escourgeon [ɛskuʀʒɔ̃] ou écourgeon [ekuʀʒɔ̃]… …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”